Sa ne iubim pe noi insine pare logic,natural,obisnuit.Ca si cum ar fi cel mai simplu lucru din lume.Ar fi minunat sa se intample asa in realitate,daca ne-am putea privi in oglinda spunand intr-o clipita:"De azi,imi place de mine" si gata.
Oricum, la acest nivel al mentalului("m-am hotarat sa-mi placa de mine),dragostea pentru sine este doar o insiruire de cuvinte.In spatele acestei decizii,stau alte decizii pe care nu le asociem cu grija si dragostea pentru sine.De pilda ar fi bine sa....
.....imi petrec timpul cu oameni care imi absorb energia?
.....las lucrurile mici sa ma distraga de la adevaratele prioritati?
....pierd timpul incercand sa gasesc metode de a veni in intampinarea asteptarilor altora?
.....ascult vocea aceea interioara care-mi tot spune "nu vei reusi sa"?
....fac ceea ce vor altii doar pentru nu a fi perceputa ca egoist(a)?
....uit de visele mele si sa ma uit la televizor?
....imi plec capul in tacere cand ma insulta cineva?
....muncesc pana la epuizare ca sa uit de tot?
Exista multe feluri in care sa ne neglijam,subimam,abandonam dorintele.Din fericire insa,exista tot atat de multe moduri in acre sa ne simtim bine cu noi insine.Pentru inceput,sa vedem ce ne impiedica sa o facem!
Sunt doau mari impedimente care fac imposibila dragostea pentru sine:egoismul si victimizarea.Rolul de victima te face sa ramai undeva in fundalul vietii,iar egoismul
-dorinta de a fi mereu sub reflectoare
-va crea un gol imens in jurul tau.
